giovedì 12 novembre 2009

Sa Finàntzia iscrìet in sardu a sos giornales. Chi bortant in italianu

Bonas noas dae sas istitutziones, dae sa Regione, sa Bàrdia de finàntzia de Tàtari e sa Comuna de Biddesatu. Noas chi pertocant s'identidade e, duncas, in custu giassu gradèssidas prus de àteras. A cumintzare dae sa chi benit dae sa Bàrdia de finàntzia de Tàtari chi a sos giornales at comunicadu in sardu una operatzione sua: “Secuestradu parcu eolicu in Piaghe - 10 de Santandria de su 2009. Cun s’esecutzione de 4 ordinantzias...”. Est istadu su cumandante provintziale, Giovanni Casadidio, a chèrrere comunicare in sardu cun sos media, pensende de agatare in Sardigna giornales chi sa cosa l'esserent publigada in sardu. Craru chi nono: l'ant pigada comente chi esseret un'abbentu folclorìsticu e ambos sos giornales nd'ant postu giustu giustu sas primas sèighi paràulas comente coriosidade. Si bi diat pòdere iscrìere unu libru integru subra custa tzensura de unu giornale sardu de una idea galana de un'istitutzione de s'Istadu chi si ponet in conca de impreare su sardu. Diant dèpere lèghere “Sos malefados de sa terra” de Fanon, pro cumprèndere pro it'est chi faghet gasi, su giornalista.
Semper in contu de limba sarda est de mentovare una delìbera de sa Comuna di Biddesatu, mutida dae sa Regione a isseberare su nùmene ufitziale de sa bidda a manera de lu pòdere pònnere in s'Atlante toponomàsticu chi unu grustu de istudiosos est ammaniende in contu de sa Regione etotu. B'aiat a chie cheriat impreare pro s'issèberu de sa grafia cussas “regulas campidanesas” chi unos istudiosos si sunt imbentadas de reghente, tenende in conca su disinnu de partzire su sardu in duas limbas, sa “campidanesa” e sa “logudoresa”. Una manera pro afortire custu disinnu fiat sa de buscare normas chi aerent tentu valore in su Campidanu, unu locu geogràficu chi no est su chi est, ma chi ponet a pare su Sulcis e su Sàrrabus, sa Marmidda e s'Ogiastra e sas biddas issoro chi tenent limbàgios diferentes comente diferentes sunt, in s'àteru cabu de Sardigna, sos de sa Baronia e de su Meilogu, de su Nugoresu e de su Costerinu.
S'idea de sos imbentores de sas “normas campidanesas” est cussa de sarvare sa diversidade de sos limbàgios sardos menetados, nant·chi, dae sa Limba comuna, limba de s'amministratzione regionale, e dae su “logudoresu” chi est, a su nàrrere insoro, sa Lsc paris paris. E gasi, pro sarvare sa diversidade de sos limbagios “campidanesos” sunt in cherta de omologare totu su chi s'agatat in cabu de giosso. “La regola campidanese” b'at iscritu in sa delìbera “propende per la scritturazione del toponimo come Biddesartu, mentre la regola locale propende per la denominazione Biddesatu”. E gasi s'at a mutire, at detzìdiu su Consìgiu comunale.
Dae sa limba sarda a sos benes archeològicos chi nos ant dassadu sos mannos, issos puru parte de s'identidade nostra. Sa Regione at a bogare 300.000 de euros pro traballos de amparu e de balorizatziones de duos giassos importantes meda. S'unu est in su sartu de Cabras e est Sa Osa, unu giassu de su XIV/XIII in antis de Gristos, iscavadu dae Raimondo Zucca e dae Alessandro Usai, archeòlogos chi in unu putzu de s'àera nuraghesa ant agatadu sèmenes de àghina e de figu, in prus de cantzos de linna traballada. Est sa prima bia chi s'agatat linna gasi in intro de monumentos de su tempus. Totu custu e àteru puru promitint de nos contare cosas disconnotas de sa Sardigna in cuddos sègulos. Pro sighire sos traballos sa Regione at postu 200.000 de èuros.
Chentu los at postos pro sighire sos iscavos in unu bidditzolu neolìticu in s'oru de Segariu, in su tretu numenadu Costa facci a bidda. S'idea est de nche tramudare aterue unas capannas neolìticas.

In sa foto: traballos in Sa Osa

2 commenti:

Antonimaria Pala ha detto...

Deo pesso chi sos sardos siant prontos a impreare su sardu in s’ufitzialidade: pro si nde abizare abastat de si acostiare a in ue su bilinguismu est cosa normale. Sunt tantos sos entes e paritzos comunes in ue custu est una realidade in caminu e dae meda. Deo naro sèmpere chi semus in su tempus in ue sa dimanda de ufitzialidade dae sos tzitadinos est màssima de fronte a s’oferta mìnima de polìtica linguìstica de sos amministradores regionales. Gioghende a paragones cun sa lege de mercadu est a cungruire chi su prèsiu est artu meda. Ma sa gente est pro sa limba. Sa proa de sa fortza de sa lege la daint initziativas comente a cussa de sa Finatza e àteras (annuàriu de su contribuente de s’Agentzia Intradas, tantos traballos ASL...) si non bi fiat istada sa 482 (lege istatale chi in su giornale la mutint cun unu numereddu chi faghet mòrrere de su risu) no fiat istada cosa a pònnere un’insertzione in sardu, pro un’ente gasi. A sos giornales sardos, anòmalos pro forma editoriale, ca tenent petzi sa propriedade (comente narat bene Mastru Pintore) lis cheret un’òrdine firmu dae sa polìtica. Totu sa polìtica sarda, ma mascamente cussa capatze de fàghere leges. Tando si, chi sos giornales (e televisiones)incoragiados dae sa classe dirigente cun balanzu polìticu e finantziàriu ant a impreare su sardu finas foras de su folclorismu mìseru.
A indagare in sa psicologia de sos carraborsas de s’imprenta o de sos iscrianos locales (medas sunt finas bravos e capatzes), est cosa giai isperimetada e connota... bona pro s’ispeculatzione intelligente e pro sa teoria ma a pagu balet. Ca como est s’ora de sa polìtica, si non cherimus petzi colare un’ora, faghende de pùblicu crìticu e abistu a custos contadores de barzelletas...

Giacomo ha detto...

Pesso chi devimus torrare sas gràtzias, de manera formale, ufitzialmente comente Comitadu pro sa Limba Sarda, a su coronnellu Giovanni Casadidio pro sa sensibilidade chi at tentu impreende sa limba sarda in unu comunicadu imbiadu a sos giornales. A su matessi tempus li devimus pedire perdonu pro s'afrontu chi li ant fatu, sos iscuros no ischint su chi faghent, traduende su comunicadu a s'italianu. Calicunu si podet impignare a lu fàghere ?