giovedì 12 marzo 2009

Colada Pasca, a cumintzamus a lu pesare su Movimentu?

de Antonimaria Pala

Su pasu istitutzionale dèpidu a sas votatziones pro s’annou de su Parlamentu Sardu est agabadu. In custas dies, sa Sardigna tenet torra unu Parlamentu e una Giunta noa. Totu cussos chi, onni unu a manera sua, sunt impinnados, in sa gherra pro su sarvamentu, s’amparu, sa normalizatzione e sa crèschida de sa limba sarda, ant su dovere de sighire su traballu de isprone a sa polìtica linguìstica chi in custos annos at agabadu s’andera simbòlica, pro pigare cussa de su fràigu e de su traballu de onni die.
Su prus de nois in custas votatziones at fatu sa parte sua, sustenzende, in tantas maneras sas pessones e sas listas o impinnende·si in manera direta in s’eletzione. Custu nos at postu in contierra (mancu male, pro chistiones de democratzia) intra partidos, listas e coalitziones e fitianu finas in intro de sugetos polìticos matessi. Sèmpere in manera libera e legìtima. Onni unu at fatu pro sa limba su chi at pòdidu, su chi at cumpresu, su chi li est pàrfidu prus giustu relatende·si a sa fortza, a sa cultura polìtica, a sa bisione de su mamentu istòricu e finas a su contu de sa cumbènia eletorale.
Como b’at unu guvernu, espressadu dae sa majoria, e un’àtera parte chi sena gàrrigos de guvernu ma cun àteros còmpitos istitutzionales de rapresentàntzia e controllu, at a sètzere in Casteddu. Ambas perras tenent sa responsabilidade, in sos logos de sas detzisiones, chi sunt finas in foras de su palatu, de si fàghere intèrpretes de sos isetos de sos sardos. Sa limba a bisu meu est su bisòngiu primàrgiu de sa gente nostra.
A sos chi ant sos redinagos de s’amministratzione e a cussos chi tenent su foete pro si apònnere, depimus pompiare. Pro sighire polìticas in ala a sa limba e a su bilinguismu, cungruidas finas a como, e pro nde elaborare àteras chi sigant su caminu a chirru a s’ufitzialidade prena e cumpreta de sa limba, in onni mamentu de sa vida.
Dae cando sunt agabadas sas votatziones in sos cuntatos intre sos chi faghent cosas de limba e sos pagos chi ant pigadu positzione pùblica, non si faghet àteru (deo puru so de cussos) si no su de nàrrere chi est ora de sighire a fàghere. O finas “est ora de fàghere”, “tocat de cumintzare dae sa gente”, “semus generales sena esèrcitu”... E àteros propòsitos sàbios, chi tocat de acostiare a mòvidas cuncretas.
Su movimentu linguìsticu ispontàneu, fatu de sardos disterrados, intelletuales, operadores de limba, mastros a onni livellu, iscritores, poetas e citadinos amantiosos, at tentu su mèritu de obrigare sa polìtica, si no a pònnere in su centru de sos programmas issoro sa limba, nessi a fàghere fronte a sa contraditzione e s’omissione distrata e fitianu finas rea in sos cunfrontos de custa chistione, torrada in buca a totus, finas posca de sa campagna istitutzionale, ripresa prus male chi non bene dae s’imprenta sarda.
A chie no at sighidu in fatu tocat de li pedire contos, a chie at fatu pagu tocat de li nàrrere a sighire a in antis. Ma no si podet, mancu cherfende, torrare in segus!
Ma comente?
Non creo chi su traballu finas bonu chi si faghet cun sos mèdios de internet abastet a cunvertire sa cunvergèntzia e s’elaboratzione de sas trumas in dibata, in òperas de cabale. Ne mancu pesso chi abastent - mancari siant de impreare e de importu mannu - sos giassos internet chi sunt abertos a s’impreu, e galu prus pagu b’at de dare afidu a sos artìculos isolados, chi pro limùsina e amistade, onni milli annos, benint publicados dae sos cotidianos sardos, tropu impinnados a imbentare realidade, intames de la contare sena lanas, omissiones, ismèntigos e trampas.
Tocat chi su movimentu pro sa limba diventet su “MOVIMENTU DE SA LIMBA.”
Chi siat unu sogetu polìticu organizadu, chi siat una domo de elaboratzione de istrategias cuncretas pro pesare s’ufitzialidade de su sardu. Chi sa gente si bi potzat iscrìere, apat manera de nàrrere su chi pessat, ascurtende sas cosas dae chie las narat in fide bona e cun mèdiu obietivu e iscientìficu. Tocat de impreare totu sas energias, sas leges, sas sensibilidades polìticas sena esclusiones e chìrrias de làcanas “ideales”. Tocat de chircare intro de una domo comuna, s’àndala sarda a chirru a su benidore de sa limba. Chi no tenet modellos pretzisos de copiare, chi no tenet sa cumbintzione chi abastet una lege ebia, chi non tenet prus tempus de pèrdere in partiduras de variantes chi no esistint, chi est capatze de chirriare su faeddu, s’impreu setoriale, s’iscola e sa literadura, ma abarrende in intro de unu cussertu, mancari fatu de tantas boghes, chi apat sa cuncòrdia de unu sonu.
A nos bidimus a cara a pare in pessu chi nche colat Pasca de abrile pro cumintzare a pesare su MOVIMENTU?

5 commenti:

Gigi Sanna ha detto...

Ajò! Tue primu e jeo iffatu. Cando e inue?

p.alcioni ha detto...

E ANCH’IO NON MI SENTO TANTO BENE…
Antoneddu, GF, castiendi su nùmeru de is comentus a custus úrtimus tres artículus de su blog, chi totus cumbidant a si ndi movi, a torrai a cuncordai, a torrai fintzas a fueddai cun profetu aingíriu de sa língua, mi benit a conca su tìtulu de una poesia de s’amiga mia Anna Cristina: Su citiri nàsciu innoi.
E it’est custu mudori? It’est sutzédiu chi s’at cancarau is barras? Is operadoris linguísticus citint, il políticus funt mortus e deu puru no m’intendu tanti beni…
Seus lompendi a su paradossu ca de língua sarda ndi funt chistionendi sceti cussus chi dd’iant a bolli furriai a una brulla po arriri a denti siddadas o dd’iant a bolli morta.
Tandu, dd’atitaus nosu puru? Ma s’atítidu a is partis mias est tzérriu, est stória, est “narrazione”, mai citiri spantau, spramau. Eit’est sa timoria? De nci perdi, fueddendi, sa sienda incungiada? Giai giai chi fessit un’arriscu “in borsa” a si giogai tambeni is parris e “le azioni” de polìtica linguìstica, ca funt tempus chi staint mellus asuta de su mantalafu?
Mancu smùsciu de aundi unu s’iat a abetai chi bengant fueddus fintzas de autocrìtica: sterridura bona po calisisiat parténtzia noa. Nimancu candu “cuddus” chistionant de lobby, si pesat unu fueddu che unu. Balla.
Beni at fatu Antoneddu a stesiai sa mira de is fueddus e a puntai a is fatus. Un’atopu. Illuegus. Deu seu sa primu, e ddu scis Antoneddu, chi andat a cuss’atopu de apustis Pasca Manna. Antzis, t’ap’a nai - e ddu scis custu puru - seu giai ingunis. Nci seu giai de meda. Sa cadira mia est giai scioberada, mancai deu siat a dónnia momentu pesa e setzi, ca seu puru faendi, addia de su chistionai.
Ma, m’arrecumandu a totus: lassai is lobbys in domu, ca no funt agradéssias.

Roberto Bolognesi ha detto...

Ja, faghet, ja!
Custa est sa tradutzione giusta de "Yes, we can!"

gigi sanna ha detto...

Nono. Sa tradutzione zusta zusta, a bisu meu, tiat a essere 'fortza paris'. Ddue est su 'we' de importu mannu. E s'istoria limbistica puru s'arrennegat meda, ca cheret sa parte sua. Fortza paris!, ca sa gherra nostra est azumai peus de sa Gherra manna. Ma si tue di 'osi cussizas, si sos ateros di 'osi cherent, ap'a narrere 'ja, faghet,ja!'. Ca su meu 'fortza paris' tenet comente mere mannu su 'Fortza paris'.

Anonimo ha detto...

A Robertu:

sa traduzioni giusta in cali lingua?
E faimì a cumprendi si depu liggi ia, gia, xa, ià, già, xà.
Regorda chi ià ddu naraus a su molenti candu si firmat in sa bia de sa mola.
No hia a bolli...
e a s'acabu, portat scarogna puru a custas longitudinis!
Saludi e slogan nous.
Francu Pilloni