de Baroniesu
ZF istimadu,
detzidi tue si pubblicare custu artìculu, ca b’at meneta. Milla: su primu chi mi narat, a mie baroniesu, chi so logudoresu, li cunsìngio de s’istichire, ca si l’agato l’atripo. B’apo postu unu bellu tantu de tempus pro cumprèndere it’est sa Limba sarda comuna ca, a sa prima, mi fiat pàrfida unu matzamurru. No aia cumpresu, leghende sos giornales e sos cummentos, chi si tratat de una limba iscrita, che a totu sas limbas ufitziales unu cunventzione.
Gasi e totu coment’est s’italianu e su cadalanu e finas su frantzesu chi dae carchi annu est isperimentende una limba prus simple de sa chi nos ant imparadu in iscola, cando su professore nos singiait cun su lapis biaitu “maitre” chi, naraiat, cheret iscritu “maître”. Oe s’istadu frantzesu cussentit de l’iscrìere in una manera e in s’àtera. At cambiadu sa cunventzione betza cun una noa, faghende un’operatzione polìtica chi at cuntentadu petzi una parte de sos frantzesos.
Tando, apo postu a banda giornales e malos cunsigeris e mi so postu a lègere su libritu de sa Lsc e, prus de àteru, s’istùdiu de Bolognesi chi at mustradu sa malafide de sos narende chi si trataiat de una limba artifiziale, fraigada abidentemente. E apo cumpresu duas cosas: sa prima est chi non tocat de pònnere mente a chie faeddat e iscriet pro pregiudìtziu o, pejus, pro resones polìticas; sa segunda est chi tocat de lèghere sos papiros originales, su chi, craru, no est fatzile e est istentosu.
Connosco bene meda su baroniesu, ma mi so impinnende a iscrìere ponende fatu a sas normas de sa Lsc e a faeddare in bidda su limbàgiu meu, petzi chirchende de currigire sos malos usos nostros de nàrrere lavoru a su traballu, porta a sa janna, butìglia a s’ampulla, pro nàrrere.
So legende como, finas in custu blog, chi b’at a chie diat chèrrere no un’istandard ma duos, unu chi li narant “campidanesu” e unu chi li narant “logudoresu”. Deo no isco si b’esistit su “campidanesu”, mancari a sa prima ograda mi paret chi lis diat èssere punta a susu a mustrare chi s’ogiastrinu, su marmiddesu, s’aristanesu siant tutunu. Su chi isco est chi non b’esistit su “logudoresu” e chi, de cada sorte, su baroniesu no est “logudoresu”: est baroniesu e bastat gasi. Apo bidu e m’at ispassiadu su disinnu de Larentu Vacca in custu blog: ello it’est, logudoresa cussa iscrita chi mi paret o ovoddesa o mamujadina?
Si est a fàghere ufitziale su “campidanesu”, tando chèrgio chi su baroniesu puru siat ufitziale, ca no est nen “campidanesu” nen “logudoresu”. Si s’istandard de sa limba sarda no esistit e si nde cherent duos, pro ite non tres, ponende su baroniesu; e pro ite non bator, ponendenche s’ogiastrinu, custu puru partzidu in duos, su de cabu de giosso e su de cabu de susu, partzidu intre su baunese e s’utulleinu cun su brincu de gorgovena?
M’apo a isballiare, ma a mie mi paret chi su chi cherent no sunt duos istandard, o prus puru, ma un’istandard ebbia: s’italianu. Inoghe s’at a mustrare si sa Regione tenet panes in bèrtula, mancari arrischende carchi botu, sos chi sos italianistas l’ant, unu cras, denegare.
7 commenti:
Candu biu artículus scritus in sardu no arrennèsciu a no arrespundi, est prus forti de mei. Chena de intrai in fundu a sa chistioni de cumenti est fata sa LSC (ca po ddu fai beni tocat a connosci totu is bariedadis de su Sardu) deu creu chi tochit a si pregontai poita est chi genti chi stimat sa língua/limba sarda (e duncas is Sardus e sa Sardínnia), no bolit custu standard aici cumenti est fatu. Deu de custus campidanesus ndi connósciu unus cantu, issus bortas medas connóscint e aprétziant is àteras bariedadis de sardu puru. E duncas torru a nai poita at a essi chi tenint custa postura, ategiamentu de arrefudu faci a sa LSC. Ddu apu a crei chi siat sceti po trevessura? No est tzertu ca no cumprendint sa fortza chi iat a tenni una varianti ufitziali cumpartzida de totu is sardus, assumancu deu no ddu creu. Chi no sbàlliu Mariu Puddu, logudoresu e linguista stimau, calincuna ataciada, crítica ge mi parrit ca dd'at móvia issu puru, epuru issu fadiat parti de sa cumissioni incarrigada de Soru. No at a essi ca funt unu pagheddu scramentaus de totu is propostas chi ndi funt bessidas a pillu in custus úrtimus annus?
Deu custu problema mi ddu ia a ponni.
Circaus de si ndi spollai de totu is pregiudítzius cuscientis e no-cuscientis circhendi de pigai totus sa pròpiu àndala chi portat a su sarvamentu de sa língua nosta. Chi su díciu "pocos locos e malunidos" siat de arremonai sceti po sa stória passada.
Cun amigàntzia e spíritu faineri
Pàulu Pisu
Fustei gei no at a crei de essi s'unicu a ai lìgiu su libritu de sa Lsc e su stùdiu de Bolognesi. Ddus eus lìgius in medas, e eus lìgiu puru a is crìticus e a is crìticus de is crìticus. Ma comenti narat Bolognesi etotu, mancu sa scèntzia est neutrali, s'usu chi ndi faeus est politicu. Is nùmurus funt ogetivus, atra cosa est s'interpretatzioni chi ndi donaus. E in cussu stùdiu, ndi ddoi at po donai cumnfirma a is arrexonis de is unus, ma forsis de prus puru po agiudai is arrexonis de is àturus.. Dipendit de comenti ddu pigaus..
Malafidi, mandronia,pregiuditzius, arrexonis politicas? Donniunu iat a depi castiai a sa cuscèntzia cosa sua. E iat essi mellus po totus a arreconnosci ca nci funt opinionis diferentis de is nostas, legìtimas, motivadas e arrexonadas cussas puru. Po nai, a mei castiendi a is sardus, a su presenti, a sa storia literaria e sotziali, no mi cumbincit nudda nudda s'idea ca unu baroniesu no si potzat intendi bastanti beni rapresentau de una norma logudoresa "mèdia". Ma no bollu bogai a cussus 30.000 baronieusus su deretu de si ndi andai po contu insoru chi ndi tenint disìgiu. Bonu prou ndi tengant.
Ma mi donat a pensai de prus ca nci funt 700.000 sardus meridionalis o cantus funt, chi tenint barrancus a si nci agatai in una LSC chi intendint tropu atesu de issus. In medas funt grisendi-dda custa politica linguistica. E custu mi donat a pensai ca est sighendi aici chi faeus s'interèssiu de is italianistas, àturu che cibudda.. Chi sa LSC est po issus una trobea, faint beni a si ndi depi sfranchiri. De custu no tengu duda peruna.
Tenei-sì a contu. Marcu
Penso, Paulu e Marco istimados, chi a isseberare un'istandard linguìsticu est un'operatzione polìtica. No est de badas chi naro "isseberare" un'istandard ca si bi fiat istadu non bi nd'aiat bisonzu de lu fàghere.
A chie mi connoschet, ischit chi deo istimo totu sos limbazos de Sardigna e totu sas limbas chi sos sardos faeddant. E làstimo, sena pòdere fàghere carchi cosa in prus de su lastimonzu, chi s'anda e torra de sos istudentes mesturendesi a pare cun àteros istudentes, fatzat pèrdere a sos pitzinnos su naturale de sa limba de sa mama. Pro nàrrere, sos istudentes orgolesos torrende a bidda faeddant unu sardu chi mesturat su nugoresu, su casteddaiu, su tataresu, ismentighende allegas, maneras de nàrrere e finas pronùntzia.
Ma s'istandard no est e non podet èssere unu fraigu "democràticu", gasi e totu comente pro fàghere un'operatzione un'ortopèdicu non pesat unu botatzione intre sos collaboradores: los intendet, custu eja, ma tando òperat.
Sa Lsu e sa Lsc gasi sunt istadas fraigadas: consultande su prus chi si podet sos linguìstas e tando leande unu pessu polìticu. Mancari dispraghende a chie, coment'est su casu de Mariu Puddu, la pessant diferentemente.
Craru, sa Lsc at currèzidu sa Lsu e issa puru, in caminu, at a dèpere acontzare su càrrigu. Un'istandard definidivu, fortzis, no l'amus a connòschere si non in su bennidore. Ma arguai a pensare chi a cada legisladura si istraviet su caminu: bastat de acontzare su càrrigu.
PS pro Marcu: a mie s'artìculu de "Baroniesu" m'est partu prus de àteru una paristòria. Ma a beru tue podes detzidire chi "si potzat intendi bastanti beni rapresentau de una norma logudoresa "mèdia""? E si gasi no est? Pedimus a sa Regione de atzetare una norma baroniesa? E tando muntannina pro su brincu de gorgovena? E galu de su Barigadu chi non ponet pede ne in susu ne in giosso? E sos ogiastrinos? In Ogiastra sa Lsc est adotada, mancari su limbazu faeddadu in cue non siat "logudoresu".
Unu saludu a tiu Pàulu Pisu, creo chi po cumprender menzus sa chistione tochet a l' iscumproare. Custu est su chi azis iscritu innantis torradu a iscrier "a norma" (mancari carchi isbàlliu b' at a esser, ma namos chi prus o mancu est gai).
Lezide e, si bos agradat, nade-nos ite nde pensades, cale est su sentidu chi bos dat. Salude.
"Cando bio artìculos iscritos in sardu non rennesco a non respùndere, est prus forte de me. Chena de intrare in fundu a sa chistione de comente est fata sa LSC (ca pro ddu fàghere bene tocat a connòschere totu is bariedades de su Sardu) deo creo chi tochet a nos pregontare poite est chi gente chi istimat sa língua/limba sarda (e duncas is Sardos e sa Sardígna), no bolet custu istandard aici comente est fatu. Deo de custos campidanesos nde connosco unos cantu, issos bortas medas connoschent e aprétziant is àteras bariedades de sardu puru. E duncas torro a nàrrere poite at a èssere chi tenent custa postura, ategiamentu de refudu fache a sa LSC. Ddu apo a crèere chi siat isceti pro trevessura? No est tzertu ca non cumprendent sa fortza chi diat tènnere una variante ufitziale cumpartzida dae totu is sardos, a su mancu deo non ddu creo. Si no isbàllio Mariu Puddu, logudoresu e linguista istimadu, calincuna atatzada, crítica già mi paret ca dd'at móvida issu puru, epuru issu faghiat parte de sa cummissione incarrigada dae Soru. No at a èssere chi sunt unu pagheddu iscrammentados dae totu is propostas chi nde sunt bessidas a pìgiu in custos úrtimos annos?
Deo custu problema mi ddu dia pònnere.
Chircamus de nos nde ispogiare de totu is pregiudítzios cuscientes e no-cuscientes chirchende de pigare totus sa pròpriu àndala chi portat a su sarbamentu de sa língua nostra. Chi su ditzu "pocos locos e malunidos" siat de remonare isceti pro s' istória passada.
Cun amigàntzia e ispíritu faineri"
Pro Dàvide
Cumplimentos pro sa tradutzione
Apo bidu chi as umperadu s'artìculu plurale "is" a sa campidanesa e custu est cosa bona, ma ischimos ambosduos ca si podent impitare a piaghere is formas sos/sas, matessi (pròpia) arrejonu pro is partigheddas pronominales, proclìticos e enclìticos li/ddi - lu/ddu, etc. Duncas chi unu cheret podet iscriere in una forma chi assimizat meda a su logudoresu si nono podet, impitende is formas campidanesas a su prus a una forma de limba de mesania. Bastat s'ammentare "PREVENIMUS SOS FOGOS". Custu pro nomenare unu paju de cosas ebbia. Apo bidu puru chi as isseperadu de iscrìere comente apo fato geo seberende is acentos graves e acutos, diferentemente de sa Lsc. Deo non ischio iscriere in Lsc, a parte custas osservatziones e piessignos, duncas perdona is faddinas chi as a atzapare.
Saludos
Pàulu Pisu
Salude torra, tiu Pà! Est beru su chi azis nadu e so de acordu cun bois: fintzas in s' impreu de sa norma bi diat cherrer (o bi fit chèrfidu...) prus echilìbriu. Ma tocat de narrer una cosa: sa LSC est impreada màssimu dae sos "cabesusesos" e est lògicu chi a sa fine sos chi iscrient preferant sas formas insoro.
Deo m' ammento puru sa trascrizione de unu discursu de Soru ue sos de s' ufìtziu regionale aiant iscritu "ammentamus" in parte de "Regordamus".
Insomma, su de narrer chi sa LSC est "logudoresu" est una profetzia chi si àuto-abberat ca sos artìculos, sos pronòmenes, su lèssicu chirradu e fintzas sos isbàllios fatos sunt "logudoresos".
Deo nd' apo chistionadu unu muntone de bortas de custas cosas, no naro chi no tenzant resone a istare a lamenta po sos issèberos chi sunt istados fatos e soe cumbintu chi carchi cambiamentu bi cherfat si si cheret chi tenzemas una norma gràfica chi representet totus sos sardòfonos, ma su chi no cumprendo est poite b' apet totu custa zente chi cheret duas normas in parte de una...boh...
Siat comente si siat, bos fato bier custu "test" chi apo fatu s' istiu coladu po mi nche bogare unu disizu chi tenia. Su chi nd' est bessidu a pizu creo chi potat esser de interessu. Salude!
http://www.gentedisardegna.it/topic.asp?TOPIC_ID=8271
Davide e Paulu istimados,
perdonade si mi intramito, ma su link de Davide bi lo cunsìgio a totus, mancari tèngiat carchi annu
http://www.gentedisardegna.it/topic.asp?TOPIC_ID=8271
Posta un commento