Lìtera aberta a su Guvernu sardu: sa limba, raju

Isco, che a totu sos sardos, e mescamente sos chi sunt in cherta de pònnere paris gustu e chena, chi b’at apretos mannos de lis pònnere fronte in custos mamentos de crisi. Ma non podet bastare custu a li dare resone a un pessu chi a mie mi paret isballiadu: su de no àere postu dinare pro amparare sa limba sarda. Su guvernu sardu, a mèdiu de su presidente suo, at naradu chi sa limba est in su pensamentu suo. L’at naradu in su programma e l’at torradu a nàrrere in duas ocurrèntzias de importu mannu pro sa Natzione sarda e pro su pòpulu sardu: sos ammentos de sa Die de sa Sardigna e de sos 60 annos de su Parlamentu nostru.
Duas ocurrèntzias chi, gasi la penso, sunt finas prus de bundu de unu programma eletorale, ca cheret nàrrere chi s’impinnu est carre e sàmbebe de unu guvernu, non petzi una improminta pro tènnere botos. Ma su chi paret, in su documento nou de aproare, de custu impinnu non b’at nudda: totu paret rimandadu a tempos mègius, comente semper at fatu sa Regione in contu de limba: si un fundu de sa tamburlana de su bilantzu b’abarrat carchi sisinu, lu damus a sa limba sarda.
Est a nàrrere chi in sa tamburlana de custas dies, dinare non bi nd’at abarradu? Mai aia intesu, mancu cando in su guvernu b’aiat su Partidu sardu, paràulas artas e de importu pro s’identidade nostra, comente las ant naradas su presidente Cappellacci e sa presidente Clàudia Lombardo. Chie podet pensare chi si podat afortiare s’identidade sena sa limba sarda, e paris cun custa su gadduresu, su tataresu, su tabarchinu, s’aligheresu? E tando it’est, s’identidade s’amparat petzi si abarrat carchi sisinu?
Est un’isbàlliu mannu, su de pensare chi sa limba, paris cun sa cultura ma a banda s’una dae s’àtera, non produint richesa. Est un’isbàlliu presu a s’economitzismu chi, nessi in sas paràulas de Cappellaci e de Lombardo, pariat interradu pro semper. Ant dadu 451.000 èuros a fèstival literàrios e àteras manifestatziones literàrias (in prus de sos 80.000 èuros a su Festival de Gavoi), prus de duos milìardos de francos, e beneitos lis siant. Craru, bi girat gente, si bendent libros (e passèntzia si su prus sunt istràngios), sas tratorias si prenant, infines si criat richesa, s’economia girat e sa gente traballat.
E sa limba sarda? Issa puru podet, cherende, fàghere richesa e dare traballu, mancari non podat èssere custu su critèriu pro amparare s’elementu de fundu de s’identidade de unu pòpulu. In Sardigna b’at 198 giòvanas e giòvanos, sos de sos ufìtzios de sa limba e de sos isportellos comunales, chi sunt a unu disisperu. S’Istadu italianu, chi s’aiat leadu s’impinnu de amparare sas limbas de sas minorias istòricas, est dende forfait. Non custu guvernu o s’àteru coladu, s’Istadu. A segurare unu servìtziu de importu pro sas comunidades chi faeddant sardu e mantènnere 198 persones a traballu bi diant chèrrere a su prus duos miliones e mesu de èuros. S’Istadu no at a bogare prus dinare.
S’assessora Lucia Baire, retzinde sos isportellistas, at naradu chi nd’at a faeddare cun su ministru pro sas chistiones regionales. Est cosa bona, ca non diat èssere cosa male fata apretare s’Istadu a mantènnere un’impinnu leadu. Ma, e si su ministru nos torrat curcuriga? Chentunovantoto disocupados, lassados sena traballu ca ant istimadu e istimant sa limba sarda, l’ant istudiada comente si tocat e sunt oe unu patrimòniu mannu pro sa sotziedade sarda. Si custu patrimòniu s’isperdet non nde pagant petzi issos, si no sa Sardigna, dae cabu de susu a cabu de giosso.
Sa limba sarda arriscat de si nche mòrrere die cun die e cada annu sena interbènnere sa Regione est unu corfu mannu dadu a s’isperu chi cras puru b’apat pitzinnos chi faeddant su sardu. S’àtera die colada, sa provìntzia de Udine at bogadu a campu una noa bella: su 64 pro chentu de sas famìlias friulanas ant naradu chi eja a s’imparòngiu de su friulanu in iscola. Est una manera de singiulare chi sos friulanos cherent sarbare sa limba issoro. In Sardigna sunt belle su novanta pro chentu sos sardos chi cherent sas limbas issoro in iscola. Ma bi cheret dinare, presidente Cappellacci e presidente Lombardo.
Su documentu finantziàriu chi cheret gastare 100 miliones de èuros ma non integrat unu sisinu a sa limba sarda, at a bastare luego su Cunsìgiu regionale. B’at tempus, duncas, pro lu cambiare. E chi Sardus pater ispiret sos cherveddos e su coro de sos cunsigeris.