martedì 21 giugno 2011

Nos depeus permìtiri de tènniri unu bisu bellu

Anna Cristina Serra
de Anna Cristina Serra


Apu ligiu deu puru, mancai de “tecnolesa “ e unu pagu in ritardu, totu su chi est sussedendu a fùrriu de sa lsc e àteru e ti domandu su prexeri de mi donai ospitalidadi in custa domu tua de ancà passant medas boxis e ancà deu puru ia a bolli’, cun umiltadi manna, donai tretu a sa mia.
Nc’apu postu unu pagu a pigai parti a s’arrexonamentu ca mi pìtziat meda e diaderus a biri ancora is Sardus stochigendusì a pari ma, a nai su chi sciu e apu biu e bìviu, est unu doveri. Scriu de tant’annus (giai 20 prus o mancu) in sardu (depu aciùngiri campidanesu?) apu pigau parti a medas e medas cuncursus de poesia , apu adobiau logudoresus, nuoresus, gadduresus, tabarchinus, catalanus, sassaresus, maddaleninus e aici sighendu e apu sperimentau ca sa limba fut e est una maîa chi podit torrai sùlidu a su tretu prus fungudu de custa identidadi nostra pratzia in centumilla arritzolus. Nudda s’at ispantau de is diversidadis nostras, antzis richesa manna po totus!. Andendu andendu eus sperimentau puru ca iat èssiri stétia pretzisa una manera sceti de scriri su sardu po cantu medas de nosu essant postu menti a is régulas ortogràficas donadas de s’Ozieri a is calis abellu-abellu si seus uniformaus. Duncas sa necessidadi de una régula ortogràfica ùnica ddeus inténdia totus (o giai) e nd’eus arrexonau medas bortas (is chi scrieus e arrexonaus in limba sarda).
Duncas pretzisa po is chi scrînt: no sciu po Maninchedda e po is professoris de s’Universidadi de Sassari chi fortzis custa limba no dda scrint e mancu dda chistionant! E poneus puru chi custa LSC (sperimentali, si podit aconciai cun su contribbutu de totus, nemus est obbrigau a dda chistionai ni a dda scriri, est una limba aministrativa, serbit a sa Regioni po is documentus in bessida etc etc : tocat a nai custas cosas poita a pitzus de sa LSC s’at nau unu muntoni de fràulas...) no andit beni: poita no si podit milliorai impari, cun s’agiudu de totus? Poita depeus permìtiri chi invecis de tènniri unu bisu bellu: cussu chi cras is Sardus potzant èssiri un’àtera borta totus unius si depeus invecis pentzai ancora pratzius e cumandaus? Custu est in coru miu su bisu po sa LSC (o sa limba de totus ancà totus impari cras eus a lòmpiri) e pentzu chi no siat unu bisu de su coru miu sceti.
Apu ligiu fintzas ca po calancuna studiosa “lingua o dialetto” est sa própiu cosa: fortzis po issa e po calancunu de is cumpangius sûs académicus chi ponint sa lingua in pitzus de una tella de losa, dda sperrant, dda setzionant, dda faint in pimpiridas: dd’esàminant, nant, ca issu funt is scientziaus de sa limba e connoscint totus is regulas ma fortzis no connoscint sa de su coru ca a custa limba, medas de issus, no dda stimant e de nosu e de su cras de fillus nostrus no ndi ddis frigat nudda! E a pustis narat puru chi depit èssiri sa Regioni a fàiri is regulas: ellus e chini depit èssiri, s’Universidadi de Sassari? A chini rapresentat s’Universidadi de Sassari? A mimi no e mancu, creu, a is amigus mius poetas e scritoris, chi sceti de unu pagu de tempus a custa parti ant tentu logu, tretu e dinnidadi in is “pentzamentus” de sa Regioni. E ddu depint a s’atentzioni de su Diretori: cussu chi nci bolint bogai poita is personas intelligentis strubbant. Dosinò mi depint nai ita nexi tenit su Diretori de s’Ufìtziu po sa Limba Sarda. Cussu de èssiri una persona onesta, chi fait beni su trabballu sû e chi issu puru, fortzis creit in-d-unu bisu e at trabballau e trabballat po biri sa genti sua unia e no pratzia e ddu fait cun sa castiada spùndia facias a su mundu e no a conca indùllia? Mi depint nai ancora cali àtera nexi tenit. Cussa de àiri circau de fàiri una politica linguistica po cras? De àiri giustamente pregontau is contus de comenti si spendit su dinai de sa Regioni chi est su dinai nostru puru? Deu no ddu cumprendu. E no cumprendu nimancu ita nc’intrit sa lsc cun su Pianu triennali po sa limba! At’èssiri chi calancunu bolit spendi’ su dinai po fai’ àteru?
Po cantu costat a mimi mai comente in cust’ùrtimus annus is gennas de s’Ufitziu po sa Limba sarda funt stétias abertas a nosu e a su mundu. Deu no mi seu mai inténdia foras, ddoi seu sempri andada cumbidada e no cumbidada ca cussa est domu mia puru e po su chi fàtzu is chi ddoi funt inguni ddoi funt po rapresentai fintzas e a mimi e, a nai sa beridadi, m’ant sempri ascurtau e ant tentu in contu su chi apu nau mancai deu no apa mai scritu unu fueddu in limba sarda comuna: mi praxit s’idea de una limba sarda po totus, custu giai. E is àterus, is cumponentis de is Académias po custu o po cuddu sardu podint nai su própiu? Funt andaus e nci ddus ant bogaus? No ddus ant arricìus? Deu no creu, giai chi apu biu ca ddoi at logu po totus ca sa limba est de totus no sceti de s’Universidadi de Sassari o de is Académias o de calancunu eia e de àterus no.
A pustis un’àtera crosidadi: ia a bolli’ sciri s’Académia de sa Lingua (una Académia calisisiat, ca parit chi nci nd’apat a su mancu duas) cali limbazu sardu campidanesu at “arregulau”: su de Caputerra, su de Santu ‘Idu, su de Sant’Antiogu, su de Meana su de Sèneghe o su de Curcuris? M’est fetu a origas ca ant imperau su limbazu de is cantadoris mannus campidanesus ma iant a dèpiri sciri ca in medas biddas, a dolu mannu nostru, is cantadoris campidanesus no ddoi funt mancu mai passaus o si ddoi funt passaus no ant lassau s’arrastu de cussu limbazu. Ma custa puru iat a podi’ essi‘ una proposta de pigai in cunsideru e giungi’ a is àteras po chi sa limba de totus siat ancora prus manna. E un’àteru pentzamentu: ma no iat a essi’ mellus a ndi normai una de limba invecis de medas chi, a su própiu, no podit pònniri de acórdiu mancu is campidanesus etotu medas de is calis no si podint riconnosciri in cussu chistionu? E m’iat a fai’ prexeri puru a isciri, giai chi su trabballu insoru est stétiu aprovau de sa Provintzia de Casteddu, si po is progetus de cras ant a depi’ pigai su parri’ de s’Assessori a sa cultura nou: deu no ddu connosciu e at èssiri siguramenti bonu, capassu, at a tenni’ minescimentus mannus in àteru ma po cantu pertocat sa difesa de sa limba e de s’identidadi de su populu nostru lassaimì sa libbertadi de tènniri calancuna duda chi sa cosa ndi ddi potzat bènniri de intrànnias: a cali Babbus sûs innoi depit torrai alientu, cali fillus sûs, de oi e benidoris, innoi depit amparai?
Cumpadessei si seu stétia atrivia ma funt dudas chi m’ingraiant su coru. Medas cosas nc’at ancora de nai e speru chi no manchit un’adóbiu po ddas pòdiri acrarai ma, chi potzu, a ùrtimu e a fini, ia a bolli’ ghetai una boxi própiu a issus, a is amigus mius campidanesus cun amigàntzia e stima nendiddis: no si lasseis incantai de is sirenas frassas comente cussas chi boliant collunai a Ulisse (ca tanti eis giai cumpréndiu ca a is sirenas chi bolint incantai a bosàterus de su campidanesu no ndi ddis frigat nudda) ma comente a issu torrai a puntai sa vela de sa nai facias a domu de bosàterus chi est sa domu de totus is Sardus chi creint di èssiri unu pópulu, una Terra, una limba ca totu s’àteru s’aconciat in viagiu. 

9 commenti:

michele podda ha detto...

Ca ti tenzo grandu respetu e isco sa balia chi tenes che pessone e che poeta, Cristina, ti cheria narrer duas cositeddas.

Su 'e nos jocare a istocadas, sos sardos costumamus a lu fagher dae meda; su malu est chi como faghimus solu cussu, e in su mentres sa limba la lassamus andare a s'ispèntumu, cumente est andande. E tando tocat chi totus, s'ùrtimu unu, abbrandemus su ite narrer, e carchi cosa che la lassemus chene na'.

A mene Maninchedda dae su letu non mi ch'est irrutu, e nemancu sos professores de Tathari chi an a esser cumente a sos de Casteddu e totu; ma bisonzu b'at de che narrer chi ischin o no ischin a faeddare o a iscrier in sardu? A chie sa limba no la tenet a frimu, iscola non de faghet, cussu est craru.

Sa LSC ... non siat menzus abberu a non nde chistionare? Prus la juchimus in buca e prus tzutzuddamus unu cun s'àteru. Tue naras chi totus amus a cromper a cue, a una Limba Comuna? Cussu disizu lu tenimus totus, ma sa limba no la podimus prender cumente una balla 'enu, o un'asche 'e linna: issa si fuit a donzi ala, e a la domare bi cheret tempus e passèssia. A parrer meu depimus fagher mèdiu de che ponner sa limba in iscola, primu primu, propiu cussa chi tue intendes in sos cuncursos de poesia, fata de milli colores e ghentinos, ma semper issa, una, SA LIMBA. Ite importat chi siat de Campidanu, de Barbagia o de Gaddura? Semper cudda est, S'ANIMA NON MUDAT! Cumente sos custùmenes de Sant'Efes: assimizan totus ma non bi nd'at unu che a s'àteru.

No in s'inferru sos de Thathari, e nemancu in santos chelos su Diretore de s'Ufìtziu de sa Limba: unu e àteros traballen pro dare balia a sa limba ponèndela in s'iscola, cumente fimus nande (si nd'as piaghere, lègheti su ch'apo iscritu in su blog psdaz-Cagliari).

Normas? In cue ti dao resone: si fimus nande chi non tocaiat a ponner tropu in presse sa LSC, tando mancu sa LCC; a nos at a bastare sa LS? Pagos inditos e beniminde; jai l'as bidu chi nos cumprendimus a pare, chene ponner in mesu normas perunas, o prus de su tantu!

Mi frimo, e ando a sa cuncruida chi est sa prus chi si balet: una bona etada 'e boghe a totu sos sardos, chi s'amenten chi su sardu est unu de Terra, de Populu e de Limba.

istrina ha detto...

jghhvgvgv

istrina ha detto...

Ti torru gràtzias,Micheli, po su cunsideru e po is cosas chi m'as nau. Ddu bis ca mancai cun pàrris diferentis, tui barbaricinu e deu campidanesa, arrennesceus a s'adobiai a pari. E tandus cumentzaus de custu: de is cosas chi si faint atopai. De is normas ortogràficas, de àteru, de calisisiat cosa chi si fatzat trabballai impari po arribbai a una limba de totus e, creimì, is coloris de sa lingua e de s'identidadi nostra ant a abarrai ancora prus bius e ant a aguantai fintzas de prus ananti de is temporadas chi seus abbituaus a baliai e chi, a dolu mannu nostru, no funt ancora passadas. Ma chi poneus menti a chini nat ancora ca is Sardus no si cumprendint a pari e lasseus chi si pratzant in centumilla arritzolus a innui eus a andai? Depeus trabballai totus paris ca donnia bìculu de custa Terra est carri nosta e no nci depeus fuliai sa cosa giai fata ma dda depeus ponni' a frutu e chi no andat beni dda depeus milliorai. Seu de acordiu cun tui, nci 'olit tempus ma nemus est ponendusì pressi ni si sparat a pitzus: nci 'olit tempus, passientzia e amori, ma no s'amancat mancunu de is tres.
Diferéntzias tra su Diretori de s'Ufìtziu po sa limba sarda e s'Universidadi de Sassari (chistionaus in generali poita no connosciu su pàrri personali de donniunu de issus)iant a pòdiri èssi' medas ma si nd'iant a depi' bastai a su mancu duas:
1)Su Diretori at trabballau e trabballat po una Terra, unu populu, una limba, cichendu (cun dificultadis mannas) de giungi'donnia cabudu (e funt medas) in modu de fai'unu caminu chi s'ingollat a una cras de unioni e de una Terra prus luxenti e prus forti. E is àterus?... Funt cichendu de si pratziri...
2) Su Diretori spendit e donat su pagu dinai (pagu meda) chi podit manixai po chi diaderus si fatzat calancuna cosa po su sardu e in sardu. Is àterus? Ma ddas lìgiu s'artìculu de Màrio Carboni? Ma imoi ti dda fatzu deu una pregunta a sa cali nemus m'at arrespustu: ma tui creis diaderus chi nci bollant curri' su Diretori po sa chistioni de sa LSC. No eus a dèpiri castiai pagu pagu prus addia? Nd'eus a torrai a chistionai. Ti torru gràtzias ancora e ti saludu cun amistàntzia. In bonora.
anna cristina

Elsa ha detto...

o podda ite titule chi ses antis pones focu pro meses e meses contra s'ufissiu intzurtzandelu e como chircas de pònnere paches e achere bella figura? ma si l'as chircatu finas su fitzu de battor annoso a su diretore in tunu articulu...toca BAETICHE CA ACHES PETZI DANNU E DISAURA INNIMICU DE SA LIMBA SARDA E TRAITORE DE SOS TUOS !!!!

Elsa ha detto...

Ma ite b'intrata unu criu de bator annoso? Chircatu petzi ca faveddata in sardu...Pro caritate custu michelipodda ite disonestu e imbidiosu

michele podda ha detto...

Tetule sì, est abberu; pro su bene 'e sa limba, non pro àteru. Ca si non fit gasi, nemos m'aiat intesu. E totu su chi apo natu, a dentes astrintas, no l'apo imbentau deo, no!

Ello tue, chistionande a custa manera, aite non ti luches in s'ispricu, ca ti ides? Leza che su pecadu e limbimala.

Disonestu e imbidiosu? Che a totus apo a esser, jeo puru!

Domitilla Mannu ha detto...

De totu custa cuntierra su chi paret craru est chi cherent isarchilare su diretore de s'ufìtziu de sa limba sarda. Nd'ant bogadu a pizu sa LSC ma est una còntiga, fintzas una criadura si nd'abbizat. Sa realtade est chi in s'Universidade de Tàtari b'at professores chi su sardu non l'ischint faeddare e non cherent aberrer sa gianna a espertos gia connotos e chi at gia impreadu pro ammaniare sos cursos pro sos mastros de iscola. Cherent impreare ebbia s'italianu comente ant semper fatu, neune de sos chi podent s'est atrividu a lis nàrrere unu ba e como chi sas cosas sunt mudadas non lis torrat a contu. Como apo a passare fintzas deo comente limbilonga, ma dadu chi so avesa a nàrrer su chi pesso apo a currer s'arriscu. Domitilla Mannu

francu ha detto...

Immoi totu sa chistioni de sa lingua sarda parrit chi cumenzit e acabit cun su Direttori (cun sa d maiuscula, aici hapu cumprendiu chi si scrit), cun su fattu chi abarrit o s'nd'andit.
E deu, poburu de mimi, hapu nau cosas accrunotadas, chene chi nemus m'hapat cumbidau a is uffizius de sa lingua, chena chi nemus m'inci hapat bogau.
Hapu nau chi no sciu mancu chini siat custu Direttori, assumancu no indi seu seguru.
Po ti consolai, o Cristina, ca biu chi ti dda pigas a coru meda (mancai tenis arrexoni puru!), ti cunfessu chi, si essint pediu su parri miu, no hiant fattu santu mancu a Voitila.
Totus is accapius chi hanti postu a sa grafia de su sardu, funti imbentaus, datu chi totus, e de annus, hiaus imparau a scriri comenti Ozieri cunsillàt. Pustis est arribada sa politica...

istrina ha detto...

Saludi Francu, no nc'at ni santus ni tiàulus, ma sceti una beridadi de difendi'. Deu apu nau sceti su chi apu biu e bìviu: mi fut doveri.
Sa spera est chi propiu partendu de su spìritu de s'Ozieri arrennesciaus a fai tallu e a permiti', totus impari, a custa limba nosta de bivi' e de binci'. Ca si dd'iaus fintzas e a minesci! O no? Unu saludu caru e in bonora.
anna cristina