de Andrea Crisponi
Est de eris sa nova, posta in su cotidianu Il Giornale di Sardegna, chi pertocat s’impreu de sa limba intro de unu cursu ufitziale de s’Universidade. A nàrrere sa veridade, a chie dae medas annos sichit s’isvilupu de sa limba sarda ischit chi no est una nova. Ma totus ischint chi sos arrèjonos, pro essèrent cunsiderados berdadéros, bisozant de unos arrembos académicos. In s’editzione de su chìmbe de maju, cumpàret unu artìculu de Franztiscu Casula chi s’impromitit de fàchere chistionare pro more de unas affirmatziones de gabbale chi pertocant su tema de sa legìtimidade de espressione e de imparònzu in limba sarda.
Su cursu, chi si nàrat Deretu de Traballu, est istadu tènnidu dae su professore Gianni Loy de sa Facultade de Scièntzias Polìticas in Casteddu. “Àteras bortas bi sunt istados esàmenes in limba, ma custu est su primu cursu imparau deretu in sardu” – at narau Loy. Tàmen, acànte de su professòr Loy, b’est puru Francu Meloni, artu dirizente amministrativu de s’ateneu casteddaiu, pragherosu de s’arbìtriu impitau ca “est importanti chi si chistionit in limba” at atrogau.
Casula si pònnet contra a cussos chi galu pòmpiant a su sardu comente a una limba petzi a grabu de “contos de foghile o peus burrumballimines”, chi narant chi “diat èssere assurdu o, in sa menzus ipòtesi, còmicu pessare de l’impreare sas faedhadas locales pro sa matematica, sa fisìca e sa filosofìa”. S’idea de Casula dat unu contributu pretziau, cunforme a s’autoridade sua, a sa batalla pro s’afirmatzione de sa limba in su dominiu acadèmicu universitariu. Impàre cun issu b’est su professòr Loy chi at simpremente cumprobadu sa possibilidade de imparàre temas “artos” in sardu.
Pro concruire s’artìculu suo, tzitande in antis Leibniz e a pustis Fishman, - su primu in contu de sa possibilidade de cada limba, mancari pòvera, de espressare totu, su sicundu in contu de sos tèrminos chi sas limbas podent imbentare mancari non bi sunt - Casula si preguntat si su sardu, comente sas àteras limbas non podat fraigare paràulas pròpias.
A lu nàrrere craru craru, custa possibilidade b’est e tocat de la picare in cunsideru. S’annu coladu apo assìstidu a una cunferèntzia chi trataiat de sa limba maltesa, dae su 2004 rapresentada in s’Unione Europea cun unu status de limba ufitziale. Su repertoriu linguisticu maltesu est trilinguisticu, cheret nàrrere chi impare cun sa raichina semìtica s’acatant s’ingresu, su frantzesu e s’italianu, impreada in ambitos diferentes. Su 90% de sa populatziòne l’impreat in domo, in iscola, traballande, e la faveddant àteros 400.000 chi istant in Australia e in Istados Unìdos. De pagu unos istudiosos ant bortau in maltesu su Petit Prince de Antoine de Saint-Exupéry. Totu custu chistionare est pro nàrrere chi pompiande in ziru pro su mundu b’at àteras populatziònes sunt afrontande sa chistiòne chene esclùdere elementos ùtiles pro s’impreu.
De su cursu de su professore Loy e mascamente de s’artìculu de su professore Casula amus a intèndere faveddande. Su chi est de importu est chi sa limba, comente ant iscumbatadu Liebniz e Fishman, potet creschere e s’annovare: pro cussu nos tocat a la faveddare a l’iscrìere in cada àmbitu e fase de sa bida.
Nessun commento:
Posta un commento
Nota. Solo i membri di questo blog possono postare un commento.